De cand bunicul mi-a facut primul arc, dintr-un bat gasit pe strada, am continuat sa tot leg sfori de bete, pana prin facultate. Din pacate, asta era singurul lucru pe care il faceam, neavand alte cunostinte despre ce inseamna un arc. Ce-i drept, ultimul, a fost facut dintr-un ciomag (!) de alun, cu o suspanta de parasuta drept coarda, si normal, a fost cel mai bun. Din nou, pentru ca nu stiam ca daca nu e folosit coarda se scoate, a murit si acel arc. Dar dorul meu nu. Asa ca va multumesc ca existati, si pana in momentul in care voi reusi sa-mi cumpar un arc, doar voi participa la discutii.
BINE V-AM GASIT!
