Dragi tovarasi arcasi si arcari, In mare , am terminat de cinstruit arcul de corn .
Nu am postat inca nimic despre el , mai mult din rusine pentru nerabdarea de care am dat dovada . In mod normal, fotografiile acestea era mai bine sa nu existe , pentru ca nu trebuia sa pun coarda pe arc, pana cand acesta nu era gata si complet uscat. Dar bantuit de temeri si de gandul esecului , am pus coarda pe arc , sa ma conving daca functioneaza.
Dupa primul strat de tendon, pus inainte de Craciun, de' abia am asteptat numai pana dupa Boboteaza , ca sa pun coarda pe el. Deci, fotografiile ce urmeaza , sunt facute atunci cand arcul avea pe spate un singur strat de tendon, si masura aproximativ 50 de livre.
Acum arcul are 4 strauri de tendon si trebuie sa astept cel putin pana in Aprilie. Eu sper, ca la intrunirea ce va avea loc la Somesul Rece , sa pot merge si trage cu arcul de corn.
De intins se indinde foarte fin si egal . In mod sigur trebuie sa i fac o alta coarda, una mai lunga cu 5 cm , dar dintr un material special pentru corzi. Coarda aceea din am facut o din niste sfoara te matase ( am impresia ca a fost recuperata din niste cauciucuri ) Sa nu uit, sa va dau un pont in legatura cu o coarda provizorie.
Acesta este reflexul arcului, pe care l a avut cu un singur strat de tendon; acum reflexul este mai accentuat ,pentru ca am marit treptat reflexul, dupa fiecare strat de tendon ; urmatoarele trei straturi.
Faptul ca am vazut, ca merge si l-am simtit ca suporta mai mult reflex, m a determinat sa l aduc la reflexul acesta.
Ce nu mi place mie , este ca arcul are o greutate prea mare pentru forta lui. Cantareste cam 520 grame.cat poate sa mai scada? maxim 20 grame.... Este drept, ca din grija prea mare pentru a nu ceda la imbinarile "V" splice, am lasat suprafata de contact la lipituri , atat cat am putut de mult. Mai pot reduce putin si de la " tip" uri, ( capete) dar asta numai atunci cand ii stabilesc forta finala ; deocamdata i dau pace. Este destul de lung iar daca imbinam manerul cu un anumit reflex , atunci imi iesea un arc de tipul crimeo- tatar.In sensul asta am facut sin string bridge ( ? daca am scris bine) Acum imi pare rau, ca n am subtiat mai tare manerul si nu am luat in calcul grosimea tendonuli care se aplica pe maner.
Tot ca un regret, este faptul ca am gandit un brat cu 2 cm mai lung decat celalalt; Dar asta este insesizabil la o prima vedere , iar bratul lung vine sus. Am tinut sa am un arc precis , de aceea am fortat putin lungimea lui ; putea sa fie mai scurt cu 10 cm( in consecinta mai puternic , astfel incar cornul sa intre pe intreaga lungime a bratelor , pana la tip. Nu mi [pare rau ca l-am lasat la 3, 6 cm latime in brate, ii da stabilitate. Mai trebuia sa nu ma grabesc si sa pun doua siahuri facute din acelasi material. Le aveam , dar cand m am uitat dupa ele le am gasit desperecheate, astefel ca am folosit unul de dud si unul de artar( jos)
.
, facute in genealogia mea si chiar genetice , adica analizand grupa mea de sange ( B III) cred ca toata damblaua asta cu arcurile, mi se trage de la stramosii mei, tatarii .Acestia au tabarat in anul 1200 , exact pe locurile in care am copilarit eu, in Malut . Unde nu mai pun la socoteala si faptul ca am constat cu mandrie ,faptul ca sunt miop 
...
!
.