Azi am tinut in maini noul meu arc si cum ardeam de nerabdare sa-l simt vibrand, un telefon la Ovidiu si treaba a fost ca si rezolvata. (Ca de fiecare data) ne-a luat de acasa si ne-am dus toti la Uroi la poligon. Am facut doar cateva poze ca sa vedeti ca apar arcasi din tanara generatie, deci Hunedoara isi are viitorul asigurat in ale arcasiei. Si-acu' o vorba despre arc. Colegul Carcalete a avut grija de arcul asta- e ca si scos din cutie. Avand o putere de 50 de livre (eu obisnuit fiind cu 26) a trebuit s-o iau de la capat si sa ma obisnuiesc sa trag in acord cu puterea lui. (Ai avut dreptate, Caline)! Pana sa inteleg ca arcu' asta nu-i trompeta, am si rupt vreo 4 sageti- doua ale mele si doua ale lui Ovidiu
. Am scapat si azi nebatut- noroc ca mai am varfuri si i le fac la loc. Problema e ca trebuie sa-mi fac sageti pe masura arcului. Abia astept sa ma apuc de ele si sper sa-mi iasa macar apropiat de cum ar trebui sa fie pentru a rezista macar la vreo doua-trei trageri 
. Atata o sa construiesc la sageti pana mi-or iesi cum trebuie. Musai! No, sper ca nu v-am plictisit si sa stiti ca la Simeria sageata se rupe da' nu se preda!
dorm pe pres o saptamana . In plus, am promis copiilor ca-i duc la sfarsitul saptamanii in Retezat pentru 3 zile si la copii promisiunea-i sfanta- viseaza iesirea asta de doua luni si nu vreau sa-i dezamagesc. Cred ca sar peste intalnirea asta ( n-am ce face, asta-i situatia) insa sper s-o prind pe urmatoarea si cu siguranta imi gasiti voi in loc un trupa hunedorenilor. Pana atunci ma mai antrenez fiindca prea-mi zboara sagetile aiurea si musai sa ma-nvat cu puterea arcului. 
De obicei se rup cele mai faine ! Asa ca nu te grabi de prima data sa faci sageti artistice! 