Astazi am reusit sa-mi conving soata sa dam o tura cu bicicletele. Ca o paranteza, in urma unui incident provocat de un sofer de tir in rut soata mea a ramas cu teama de a merge pe bicicleta, teama cu atat mai intensa in afara parcului. Aleg sa mergem la mormantul lui Mihai Viteazul, la vreo 5 km distanta. Pentru cei care n-au fost, monumentul arata cam asa
si pare mai mult important decat spectaculos. Cu toate astea, el se afla in fundul unui parc dendrologic cel putin incantator (mai ales toamna). Am avut norocul sa-mi iasa in cale vanatul, o gaita frumoasa si sireata. Sireata deoarece ma lasa sa ma apropii la vreo 20m, dar cand ma opream sa o incadrez isi lua strengareste zborul. A trebuit sa ma camuflez dupa un fel de copac-tufa si sa scot din arsenal zoom-ul digital. Am ochit si am tras... cateva poze. Eu sunt bucuros de ele si chiar mai mult, bucucros ca am reusit sa pacalesc strajerul mormantului.
e asta?? 