citate, poeme, balade..

[petru]

Mistretul cu colti de argint
Stefan Augustin Doinas


Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:
-Veniti să vanam în paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba în scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos...
-Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici ...
Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand în culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
-Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti să-l lovim cu sageata de lemn!...
-Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si apa sclipea ca un colt de mistret.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistretul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti să-l lovim cu sageata de fier!...
-Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci...
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.
Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
-Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti să-l lovim cu sageata de foc!...
-Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: -Taci...
Si luna sclipea ca un colt de mistret.
Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.
-Ce fiara ciudata mă umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza mă bate mereu?...
-Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l...
Dar printul raspunse-ntorcadu-se.-Taci.
Mai bine ia cornul si suna intruna.
Să suni pana mor, catre cerul senin...
Atunci asfinti dupa crestete luna
si cornul suna, insa foarte putin.

[petru]

http://www.dacia.org/congres/Sarmiseget ... atu_s.html
arcul in folclorul romanesc


VOINICUL SI ARCUL
Varianta


Primbla-mi-se,
Primbla
On stol di voinici,
Toti cu pogonici
Si cu Stefan – zece,
El ca mi-i intrece.
El mi-i vataje
Si li porunce:
- Sa cere,
Sa cere
Unu sa s-aleaga,
Dunarea sa treaca,
Dunarea pe spate
Par in ceea parte,
La dalba cetate,
La locul barbat,
L arc incordat.
Ca el s-o laudat
Ca nu-i nime-n lume
Cordita sa-i franga,
Plazul sa-i aduca,
Sageata sa-i duca
La a lui parinti,
Pisti munti carunti.
Voinic Stefan s-o ales,
La parinti s-o dus
Ca sa-l invoiasca
Dunarea sa treaca
Par in ceea oarte,
La dalba cetate.
Si pe data s-o pornit
Si s-o-ncumetat
Dunarea sa treaca
Pisti ceea parte.
Si s-o-ncumetat,
Dunarea o trecut,
Dunarea pe spate,
Par in ceea parte,
La dalba cetate,
La locul barbat,
La arc incordat.
Arcu'l-o gasit,
Bini i-o parut.
- Arce blastamate,
Tu cand te-ai nascut,
Ci samni ai avut?
- Voinic di Stefane,
Eu cand m-am nascut –
Tanara mladita,
Verde-n poenita
Si m-am crescut
Noua ani de zile
Si nu v-am slabit,
Tot m-am intarit.
Noua ani o trecut,
Mesteri o venit
Cu masuri in mana
Si cu barzi la brau,
Si m-o masurat,
Si m-o incercat.
Barda ma barduie,
Mlada mi-o taie.
Si m-o retezat,
Si nu v-am slabit,
Tot m-am intarit.
Dupa alti noua ani
La mine o venit
Noua mesteri mari
Cu noua care noi,
Din nou m-o masurat,
Cu brazi m-o luat
Si-n cara m-o-ncarcat,
La curte m-o dus,
Pe crivele m-o pus.
La fum ca v-am stat
Alti noua ani
Si nu v-am slabit,
Tot m-am intarit.
Voinic di Stefan,
Tu cand te-ai nascut,
Ci samni ai avut?
- Arce blastamate,
Maica m-o nascut,
Voinic m-o menit,
La zana m-o dat
Si la ea am stat,
Si m-o adapat,
Puterea mi-o dat.
Noua ani de zile
Dupa noua ani
Maica m-o luat
Si la oi m-o dat,
La oi am statut
Alti noua ani.
Mancare am mancat
Tot mel sugarel,
Berev-am baut
Tot lapte de capra.
Si nu v-am slabit,
Tot m-am intarit.
Apoi maica a venit,
La curte m-o dat.
La curte am stat
Tot noua ani,
Voinic m-am facut,
Brate tari de vana,
Ne-ntrecut la tanta.
Mancare v-am mancat
Tot paine satita,
Cu miere-ndulcita,
Berev-am baut
Tot vin marmazit,
Si nu v-am slabit,
Tot m-am intarit
Si, arce blestemate,
Ajunga-ti de saga,
Vezi aeste spate
Cand te-oi apuca,
Plazul ti-oi aduce,
Sageata ti-oi duce
Peste munti carunti,
La ai mei parinti,
Unde iarba creste,
Si se impleteste
Tot gaitaneste,
Pe loc putrezeste!


1936, inf. Dugneanu C., 36 ani;
Temeleuti, judetul Soroca
Cules de Tatiana Galusca.

[Greenarrow]

Foarte frumos .......poezia imi face viata mai buna ;)