Uffff... am ajuns la un fel de final. Experimentul asta s-a dovedit o adevarata aventura (pe care, intre noi fie vorba, sper sa n-o mai repet niciodata). Nu am, asa cum recomanda fast_arrow, scula de taiat faianta. Asa ca self-nockurile (ce ciudat suna pt aluminiu) le-am facut cu un fierastrau mic-mic si cu un set de pile la fel de mici-mici. De mai multe ori am avut pornirea sa... ma opresc, asa tare m-am chinuit.
In sfarsit... am trecut de faza cu nockurile. Urma faza varfurilor. In inteligenta mea nemasurata (adica nu si-a batut nimeni capul s-o masoare) am cumparat si o bara de acelasi diametru, cu gandul sa o dau unui strungar sa mi-o prefaca in varfuri. Desigur, strungarul mi-a inapoiat si bara si banii, si mi-ar fi dat si o bere sa ma duc de acolo cu varfurile mele cu tot. Nu-i nimic, mi-am zis, oricum era o idee proasta sa fac varfurile din aluminiu, ca s-ar fi tocit in prima piatra de langa tinta. Sau chiar in tinta. Asa ca am facut bine si am comandat de pe un site (care da semne de boala lunga) niste varfuri cumsecade. Am realizat ridicolul self-nockurilor la aluminiu si am hotarat ca niste pene de rata n-ar face decat sa-l sporeasca. Asa ca am adaugat la comanda si niste pene de plastic.
No, imi ajunge pachetelul si ma pun pe treaba. Noooot!!! Trebuia sa largesc gaurile, care erau si excentrice. Bun! Incerc cu o pila mica-mica rotunda. Nu intra. Insist cu pila mica-mica. Tot nu intra. Intra in scena bormasina cu un burghiu mai maricel. Abia intra. Mai dau cu pila. Tot asa. Mai dau cu burghiul, mai dau cu pila, iar cu burghiul, iar cu pila... Intra!!

one down, four to go. Iarasi am avut porniri sa... ma opresc.
Trece si asta.

Toate varfurile sunt gata de... intrat... Urmeaza lipirea. Iau frumusel primul varf cu primul "shaft". Ung din belsug varful cu Loctite SuperBond (un fel de superglue) si il introduc plin de satisfactie in, si anume, gaura.

S-a intarit adezivul cand varful era doar la jumatate (stiu ca toata faza asta cu "intratul" va da prilej de mustaciri la unii

). Asadar, primul varf - prima "sageata" compromisa. La urmatoarele 4 am fost superman: pus adeziv pe varf, montat varf la sageata, presat varful = 1,6 secunde.
Ultima etapa, lipitul penelor. Am tinut minte de la dl. Arnaut ca as avea nevoie de un soi de abtibild pe bat, iar penele sa le lipesc pe abtibild. Logica mi s-a parut solida, deci am actionat in consecinta. Nu m-am putut opri la alt abtibild decat la o fasie (de dimensiuni riguros calculate) de power tape. Experienta obtinerii dimensiunilor ar merita povestita intr-o nuvela... Ma rog... self-nockuri, varfuri puse, abtibilduri asemenea. Pun prima pana, lasa sa se usuce un pic si... imi cade pana

Am intrat in criza de timp. Eu cand intru in criza de timp, las toate cele balta si astept sa treaca vremea. Cum stateam eu asa... in criza de timp, iau o pana si o lipesc, experimental, pe un rest de teava "netratata" cu abtibild. Minune!! Pana se lipeste bine si, extrem de important, NU CADE!!! Repede-repede, dezbrac sagetile de abtibilduri, pun penele si gata.
Toata munca de pana acum poate valora ceva doar dupa un test, corect? Adica, da, am reusit sa construiesc ceva care seamana destul de mult cu niste sageti. Dar, oare, se si comporta ca niste sageti? Deci, test: pun o tinta intr-o camera, si trag cu arcul, prin hol, din alta camera. Distanta e de vreo 7-8 metri. Normal ca bag patru sageti in tinta si una pe sub fotoliu, in perete (asta spune ceva si despre maiestria mea, nu?). Sageata indoita am indreptat-o cu mana.
Sa tragem linie: am 5 sageti de aluminiu, cu self-nockuri, una cu varful pe jumatate intrat si una care seamana acum cu o manivela. Concluzie: nu mai construiesc sageti de aluminiu decat daca viata mea depinde de asta. Voi pune si poze dupa ce le termin pe cele din lemn care sunt acum in "procesul tehnologic". Sper sa ma descurc mai bine, altfel...
